Duritatea de matrite de automobile este un indicator cheie de performanță a materialului, care afectează direct rezistența la uzură, rezistența la zgârieturi și durabilitatea generală a matriței în utilizare. Duritatea matriței este afectată de o varietate de factori, care împreună determină nivelul final de duritate.

Selectarea materialului: duritatea matriței auto este mai întâi afectată de materialul selectat. Materialele diferite au proprietăți de duritate diferite. Materialele utilizate în mod obișnuit în fabricarea matrițelor includ oțel pentru scule, carbură etc. Aceste materiale pot obține diferite grade de duritate după tratamentul termic. Alegerea materialului potrivit este primul pas pentru a vă asigura că duritatea matriței îndeplinește cerințele de proiectare.

Procesul de tratament termic: Tratamentul termic este unul dintre factorii cheie care afectează duritatea matrițelor de automobile. Călirea și revenirea sunt cele două etape principale în tratamentul termic. În timpul călirii, viteza de răcire rapidă determină formarea martensitei și afectează astfel duritatea finală. Revenirea afectează în continuare duritatea finală a matriței prin controlul temperaturii și timpului pentru a regla echilibrul dintre duritate și duritate.

Mediu de călire: Diferitele medii de călire, cum ar fi apa, uleiul, gazul etc., au, de asemenea, un impact semnificativ asupra durității matriței. Mediile diferite au viteze de răcire diferite, afectând astfel structura cristalină și duritatea formată în timpul călirii. Selectarea mediului de călire adecvat este un factor important în reglarea durității matriței pe baza tipului de material și a cerințelor.

Temperatură și timp de revenire: în tratamentul termic, călirea are rolul de a îmbunătăți duritatea matriței, dar trebuie să se asigure că duritatea nu scade prea mult. Alegerea temperaturii și timpului de revenire afectează direct nivelul de duritate al matriței. Temperatura de revenire la temperatură înaltă și călirea de lungă durată vor crește duritatea, dar vor reduce duritatea, în timp ce temperatura scăzută și călirea pe timp scurt pot crește duritatea, dar reduc duritatea.

Starea inițială a materialului: Starea inițială a materialului, inclusiv structura cristalină, organizarea etc., va afecta și duritatea finală. Materiale diferite pot avea durități diferite în starea lor inițială, chiar și în cadrul aceluiași proces de tratament termic.

Deformarea de prelucrare și efortul rezidual: Deformarea de prelucrare și solicitarea reziduală a materialului pot fi introduse în timpul procesului de fabricare a matriței, afectând duritatea finală. Aceste tensiuni pot determina deformarea sau fisurarea matritei în timpul utilizării, astfel încât aceste probleme trebuie rezolvate prin procese adecvate în timpul tratamentului termic.

Tratarea suprafeței: Metodele de tratare a suprafeței, cum ar fi nitrurarea, carburarea, acoperirea cu carbură etc., vor afecta, de asemenea, duritatea matriței. Aceste tratamente de suprafață pot crește duritatea suprafeței, crescând în același timp rezistența la uzură și la coroziune.